O cronica din anul 1125 pomeneste pentru prima data de existenta unui azil pentru caini langa manastirea Saint Bernard din Elvetia, cea care a dat numele cunoscutei trecatori din muntii Alpi: Marele Saint Bernard (2469 metri altitudine).
Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea au inceput a fi mentionati in registrele azilului cainii folositi la paza sau la gasirea calatorilor rataciti prin nameti sau ingropati de avalanse.
Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea au inceput a fi mentionati in registrele azilului cainii folositi la paza sau la gasirea calatorilor rataciti prin nameti sau ingropati de avalanse.
Cu piept puternic, spinare dreapta, cap rotund si masiv, cainele Saint Bernard era dresat sa ia urma omului cazut in zapada, iar cand o descoperea sa alerge la manastire, dand alarma prin latrat. Persoana era apoi dusa la manastire, unde i se dadea ceai cald si hrana. Cainii nu poarta, in realitate, un butoias cu cognac la gat, dar unii inca mai cred ca il purtau in urma cu mult timp.
Oamenii au emis foarte multe ipoteze referitoare la originile acestor caini. Unii cred ca rasa isi are originile in rasa Mastiff Tibetan, in timp ce altii cred ca descinde din Mastifful Roman sau din Molossus. In 1290, Marco Polo descria acesti caini ca fiind „mari cat un magar”. Se mai spune ca acesti caini provin din rasa Tibetan Highland si si-au gasit drumul prin Nepal si India. De acolo, au calatorit prin culturile babiloniana si asiriana. Se presupune ca Alexandru cel Mare ar fi adus Mastifful Tibetan in Grecia.
Avand o blana deasa, in doua straturi, acesti caini rezistau fara vatamari la vremea capricioasa - uneori cu geruri si furtuni naprasnice - din muntii Alpi. Saint Bernard-ul are un ascutit simt al mirosului (simte o fiinta umana de la 3 km cu vantul in fata!) si poate gasi un om chiar daca este ingropat la 4 m sub zapada. Dand semne de neliniste, el anunta inrautatirea vremii cu circa 30 de minute mai devreme. Toate aceste calitati fac din cainele Saint Bernard un salvator alpin prefect.
Nu se dau inapoi nici cand este vorba sa transporte raniti. Detine recordul de 2400 kg la tractiune, de aproximativ 30 de ori greutatea sa. Cel mai celebru exemplar din rasa cainilor Saint Bernard a fost „Barry” („Ursuletul”), care in cei doisprezece ani de viata (1800-1812) a salvat 41 de oameni aflati in primejdie pe poteci de munte. In semn de omagiu, dupa moarte, Barry a fost impaiat si astazi poate fi vazut in Muzeul de Istorie Naturala din Berna.
De-a lungul anilor, artisti au venit la manastire pentru a picta faimosii caini. In jurul anului 1690, Salvatore Rosa a sosit la manastire pentru a picta doua exemplare de Saint Bernard. Unul dintre ei era „Barry”, pictura lui atarnand si astazi pe un perete al azilului.
Si salvamontistii din tara noastra folosesc asemenea patrupede in interventiile montane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu