BUSOLA FOLOSITA IN ORIENTARE

Tipuri de busole

In general, busolele bune sunt pline cu un lichid; acest fluid amortizând mişcarea acului busolei, astfel încât se poate folosi busola fără a o ţine perfect nemişcată. Evitaţi busolele ieftine care nu sunt însă cu lichid în interior. Acul busolei este vopsit în două culori. Presupunând că busola este ţinută pe un plan drept, capătul vopsit în roşu arată spre Nord, iar cel vopsit în alb spre Sud. Un detaliu interesant este că sunt busole pentru emisfera nordică dar şi pentru emisfera sudică. Asta din cauză că, liniile câmpului magnetic, în raport cu care acul busolei se aliniază, sunt îndreptate spre pământ, înspre polul nordic şi sudic al pământului. În emisfera nordică, capătul 'nordic' al acului este apăsat în jos, iar 'capătul' sudic al acului este construit având masa mai mare pentru a contrabalansa acul. Când foloseşti o busolă construită pentru emisfera nordică, spre exemplu în Australia, capătul sudic al magnetului este apăsat în jos de câmpul magnetic, şi cum el este deja mai greu (din construcţie) decât capătul nordic - rezultă un ac de busolă care atinge capătul inferior al pastilei chiar dacă busola este tinută pe un plan perfect orizontal. O busolă înseamnă un timp mai mare de folosire a ei. Oricum, câteva piese ale busolei pot ceda: componentele din plastic pot ceda, sau pastila busolei poate prezenta scurgeri. De-a lungul timpului, fluidul din interior îşi poate schimba culoarea într-un albastru-verde opac. Şi, foarte rar, polarizarea acului busolei se poate inversa, aşa încât capătul 'nordic' al acului va indica acum Sudul.

Există două tipuri principale de busole de orientare:

Busola clasică

Acest tip de busolă a fost inventat de fraţii Kjellstrom în timpul celui de-al doilea război mondial şi constă într-o platformă rectangulară plată, care este marcată cu o săgeată roşie ce pointează de-a lungul axei lungi, şi o pastilă rotativă marcată în grade (360 de grade pentru întreg cercul - specificaţie pentru aproape tot globul, dar se mai întâlneşte şi busola cu 400 de grade în unele ţări europene). Pe partea inferioară a pastilei este o săgeată şi încă alte câteva linii paralele cu această săgeată (linii ce se dovedesc a fi utile - în alinierea cu liniile de Nord de pe hartă - tocmai pentru ca suportul busolei este construit dintr-un material plastic neopac). Ca elemente adiţionale se pot întâlni: un şnur(fir) pentru prinderea busolei de încheietura mâinii , o linie gradată pentru măsurarea distanţei dintre 2 puncte - ce se desenează de-a lungul uneia sau a mai multor margini ale suportului busolei (una dintre ele poate avea ca unitate de măsură inch, iar cealaltă centimetrul), o lupă pentru citirea detaliilor (desenate mai mic) de pe hartă, şi eventual 2 decupaje în suport - unul rotund cu ajutorul căruia se marchează punctele de control, şi unul triunghiular pentru marcarea punctului de start - folosite la desenarea traseului pe hartă de către arbitri, de obicei.

Busola pentru degetul mare

La mijlocul anilor '80, un orientarist suedez a dezvoltat o alternativă la busola clasică, remodelând suportul şi adăugând o curea pentru a ataşa busola de deget. Busola este prinsă de degetul mare al mâinii stângi, şi este amplasată deasupra hărţii. Avantajele acesteia sunt: harta şi busola sunt întotdeauna citite ca un întreg, harta se aliniază mult mai repede şi mai uşor, si în plus mâna dreaptă rămâne liberă. Dezavantajul este că alergarea foarte precisă într-o singură direcţie, pe o distanţă mai mare, este foarte dificilă. Preferinţele personale determină şi tipul de busolă folosit; campionii lumii au câştigat folosind ambele modele.

Folosirea oricărui tip de busolă, necesită două abilităţi din partea unui orientarist:

- orientarea hărţii;
- luarea corectă a azimutului.

Folosirea busolei pentru orientarea hărţii

Acesta este un lucru foarte uşor, şi este cea mai importantă folosinţă a busolei:

# Ţine-ti harta orizontal.
# Pune busola pe hartă (cu partea plată pe hartă).
# Roteşte harta până când liniile de nord de pe hartă (o serie de linii paralele, egal departate una de alta, desenate pe hartă, toate îndreptate spre nordul magnetic) sunt paralele cu acul busolei.

Harta trebuie acum să fie orientată faţă de teren. Asta o face mult mai uşor de citit, aşa cum un text e mult mai uşor de citit de sus în jos şi de la stânga la dreapta , decât invers.

Calcularea azimutului

Fiecare direcţie poate fi exprimată ca fiind un unghi relativ la Nord. Aşadar nu trebuie să ştim exact câte grade sunt pentru a merge într-o anumită direcşie, ci pur şi simplu ţii acul aliniat cu liniile de nord. Iată un simplu set de instrucţiuni pentru a se stabili o direcţie de mers corectă pentru o busolă clasică:

# amplasează busola pe hartă astfel încât direcţia de parcurs (care e dată de săgeata desenată pe suportul busolei) este îndreptată spre înainte
# întoarce pastila până când săgeata care e gravată în plasticul ei e paralelă cu liniile de nord desenate pe hartă ( Atentie: fiţi siguri că vârful săgeţii gravate pe partea inferioară a pastilei arată nordul , şi nu sudul)
# ia busola de pe hartă şi ţine-o drept în faţă, astfel încât săgeata care indică direcţia de mers arată drept în faţa ta
# roteşte corpul până când acul compasului este paralel cu săgeata de pe partea inferioară a pastilei cu lichid
# observă un obiect (copac, bolovan, stâncă etc.) mai însemnată din faţa ta, din direcţia în care ai stabilit că trebuie să te îndrepţi şi aleargă spre el - de preferat este ca acest punct de reper să fie cât mai depărtat- eventualele obstacole din cale nu trebuie să te abată de la acest curs. Ajuns la punctul de reper, repetă procesul până la destinaţie.

Cât de importantă e busola ?

Cel mai important ajutor navigational din orientare îl dă creierul omului. Mai este acceptat un singur obiect de navigaţie: busola. Busolele sunt folositoare pentru luarea azimutului şi pentru orientarea hărţii - dar este posibil, în multe zone, să parcurgi un traseu uşor şi eficient fără o busolă (excepţii fac bineînţeles zonele plate, sărace în caracteristici de teren).

Busola este singurul ajutor de navigare care poate fi folosit 'legal' în orientare. Altimetrele sunt interzise în funcţie de specificaţiile comisarului de concurs, iar unităţile de poziţionare GPS sunt implicit interzise de reguli. S-a stabilit că, având ajutorul aparatelor de poziţionare GPS, se conferă utilizatorului un ajutor destul de important. Tehnologia, oricât de puternică ar fi, nu se poate compara cu abilitatea de navigare de bază a omului - chiar şi în mâinile unui bun orientarist care este un geniu al tehnologizării. Începătorii ar trebui să înveţe elementele de bază ale folosirii busolei şi citirii hărţii şi apoi să intre în terenul de concurs.