Cele mai faimoase expeditii au fost realizate in Muntii Mont Blanc de catre Jacques Balmat si Michel G. Paccard - in 1786 si Horace B. de Saussure - in 1787. Alti alpinisti cunoscuti au fost Ortles (1804), Jungfrau (1811), Finsteraarhorn (1812) si Mont Pelvou (1848); multi alti topografi si geologi au explorat crestele ascutite pentru a isi realiza cercetarile.
Cataratul pe munte (ca sport) dateaza din anul 1854 din Sudia - Muntele Wetterhorn. In urmatorii zece ani numarul de alpinisti a crescut considerabil; pe aceasta baza s-a infiintat Clubul Alpin din Londra (1858) si s-a lansat o noua revista - „Alpine Journal” (1863). O scoala de elita a instructorilor si-a facut aparitia si au inceput sa se dezvolte tot mai multe tehnici de catarare pe gheata, stanci sau zapada. Cei experimentati se puteau acum avanta in expeditii periculoase si incitante. Aceasta „epoca de aur” a alpinismului s-a incheiat prin cucerirea varfului Matterhorn, ultimul dintre cei mai inalti munti din Alpi, de catre curajosul Edward Whymper (1865).
Pe masura ce Alpii deveneau tot mai cunoscuti, alpinistii au inceput sa se aventureze spre creste mai inalte. Olanda si Scotia au oferit oportunitati interesante aventurierilor experimentati. William C. Slingsby a deschis drumurile catre Muntii Norvegieni iar Douglas W. Freshfield a fost unul din primii cataratori care au ales Caucazul ca punct de atractie, la scurt timp fiind urmat de Albert F. Mummery. In Africa, Kilimanjaro (1889) si Muntele Kenya (1899) s-au transformat intr-o provocare greu de invins; Ducele de Abruzzi a explorat Ruwenzori (1906). In SUA, Grand Teton a fost cucerit in anul 1872. In anii 60 si 70, Clarence King si John Muir au pasit pe stancile din Sierra Nevada. In Alaska, varful muntelui St. Elias a fost atins de Ducele de Abruzzi (1897); Mt. Blackburn si Mt. McKinley au constituit puncte de atractie in anul 1912 respectiv 1913. In America de Sud, Whymper s-a catarat pe Chimborazo (1880), apoi, in acelasi an, pe Aconcagua si Tupungato (1897). Gongga (Minya Konka), din China, a fost cucerit de un alpinist experimentat in 1932.
Cea mai mare provocare din toate timpurile ramane insa lantul muntos Himalaya. Conway of Allington a explorat culmile muntelui Karakorum in 1892; prin 1895, curajosii Norman Collie, C. G. Bruce, Geoffrey Hastings si Albert Mummery au incercat sa se urce pe Nanga Parbat insa au renuntat la efort dupa disparitia lui Mummery. Abia 58 de ani mai tarziu, varful acestui munte a fost cucerit de Herman Buhl. In 1950, Maurice Herzog a escaladat Annapurna. Cei trei mari giganti ai planetei - Muntele Everest, K2 (Muntele Godwin-Austen), si Muntele Kanchenjunga - „s-au supus” oamenilor in anii 50. Edmund Hillary si Tenzing Norgay au atins varful Everest, cel mai inalt din lume, in 1953; o echipa de italieni condusi de Ardito Desio a salutat lumea de pe culmea cea mai inalta a lui K2 in 1954. In 1955, expeditorii in frunte cu Charles Evans au calcat prima oara varful muntelui Kanchenjunga. Cu ultima expeditie pe Gosainthan in 1964, al zecelea varf mondial ca inaltime, lupta pentru putere cu lantul muntos Himalaya a fost castigata de alpinisti. Doua alte evenimente importante au fost escaladarea partii sudice a Muntelui McKinley (1961) si catararea pe stancile nordice ale Muntelui Eiger din Alpi.
Cataratul pe munte (ca sport) dateaza din anul 1854 din Sudia - Muntele Wetterhorn. In urmatorii zece ani numarul de alpinisti a crescut considerabil; pe aceasta baza s-a infiintat Clubul Alpin din Londra (1858) si s-a lansat o noua revista - „Alpine Journal” (1863). O scoala de elita a instructorilor si-a facut aparitia si au inceput sa se dezvolte tot mai multe tehnici de catarare pe gheata, stanci sau zapada. Cei experimentati se puteau acum avanta in expeditii periculoase si incitante. Aceasta „epoca de aur” a alpinismului s-a incheiat prin cucerirea varfului Matterhorn, ultimul dintre cei mai inalti munti din Alpi, de catre curajosul Edward Whymper (1865).
Pe masura ce Alpii deveneau tot mai cunoscuti, alpinistii au inceput sa se aventureze spre creste mai inalte. Olanda si Scotia au oferit oportunitati interesante aventurierilor experimentati. William C. Slingsby a deschis drumurile catre Muntii Norvegieni iar Douglas W. Freshfield a fost unul din primii cataratori care au ales Caucazul ca punct de atractie, la scurt timp fiind urmat de Albert F. Mummery. In Africa, Kilimanjaro (1889) si Muntele Kenya (1899) s-au transformat intr-o provocare greu de invins; Ducele de Abruzzi a explorat Ruwenzori (1906). In SUA, Grand Teton a fost cucerit in anul 1872. In anii 60 si 70, Clarence King si John Muir au pasit pe stancile din Sierra Nevada. In Alaska, varful muntelui St. Elias a fost atins de Ducele de Abruzzi (1897); Mt. Blackburn si Mt. McKinley au constituit puncte de atractie in anul 1912 respectiv 1913. In America de Sud, Whymper s-a catarat pe Chimborazo (1880), apoi, in acelasi an, pe Aconcagua si Tupungato (1897). Gongga (Minya Konka), din China, a fost cucerit de un alpinist experimentat in 1932.
Cea mai mare provocare din toate timpurile ramane insa lantul muntos Himalaya. Conway of Allington a explorat culmile muntelui Karakorum in 1892; prin 1895, curajosii Norman Collie, C. G. Bruce, Geoffrey Hastings si Albert Mummery au incercat sa se urce pe Nanga Parbat insa au renuntat la efort dupa disparitia lui Mummery. Abia 58 de ani mai tarziu, varful acestui munte a fost cucerit de Herman Buhl. In 1950, Maurice Herzog a escaladat Annapurna. Cei trei mari giganti ai planetei - Muntele Everest, K2 (Muntele Godwin-Austen), si Muntele Kanchenjunga - „s-au supus” oamenilor in anii 50. Edmund Hillary si Tenzing Norgay au atins varful Everest, cel mai inalt din lume, in 1953; o echipa de italieni condusi de Ardito Desio a salutat lumea de pe culmea cea mai inalta a lui K2 in 1954. In 1955, expeditorii in frunte cu Charles Evans au calcat prima oara varful muntelui Kanchenjunga. Cu ultima expeditie pe Gosainthan in 1964, al zecelea varf mondial ca inaltime, lupta pentru putere cu lantul muntos Himalaya a fost castigata de alpinisti. Doua alte evenimente importante au fost escaladarea partii sudice a Muntelui McKinley (1961) si catararea pe stancile nordice ale Muntelui Eiger din Alpi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu