CATE CEVA DESPRE S.K.V., S.T.R. SI T.C.R.

„Calatoria este, de fapt, cel mai puternic mijloc de a te instrui si de a fi folos tarii, cu conditiunea insa sa fii pregatit prin cunostinte generale solide, sa stii sa observi si sa stii ce vrei” (Constantin I. Istrati)

SOCIETATEA CARPATINA TRANSILVANEANA - S.K.V.

In Transilvania, printre organizatiile turistice private, o activitate remarcabila a desfasurat Asociatia Carpatina Transilvania (Siebenburgische Karpathen Verein), intemaiata la 28 noiembrie 1880 de un grup de turisti sibieni - sasi si romani - in frunte cu dr. Karl Wolff. Primul comitet de conducere era format din: dr. Karl Conradt - presedinte, dr. Albert E. Brielz, Eduard Zamirer - vicepresedinti, Robert Sigerus - secretar, dr. Ioan Moga, P. Nedelcovici, Vasile si Ioan Preda etc.

Statutul elaborat în 1880 ne preciza scopul S.K.V. si anume: „de a face accesibili Carpatii Transilvaniei si tinuturile invecinate, de a-i cerceta din punct de vedere stiintific, de a-i descrie si de a raspandi rezultatele astfel obtinute, de a facilita accesul in diferite locuri interesante de aici, in special de a intensifica si a raspandi interesul pentru acesti munti.”

Activitatea asociatiei s-a orientat spre munţii Fagarasului, Cibinului, Sebesului, largindu-se treptat si spre Piatra Craiului, Bucegi, Parang, Caliman si Rodna.

Contributia S.K.V. la dezvoltarea turismului si alpinismului in Transilvania este covarsitoare, iar prin numarul de sectii infiintate pe tot teritoriul Romaniei, s-a transformat in una din cele mai puternice asociatii din tara.

Filiale: Bistrita, Brasov, Bucuresti, Fagaras, Lupeni, Medias, Orastie, Petrosani, Reghin, Sebes, Alba, Sibiu, Sighisoara, Timisoara, cu circa 5000 membri, in total.

In anul 1920, asociatia numara 4.456 de membri cotizanti, care au contribuit la dezvoltarea turismului montan prin organizarea de excursii, scoli de calauze, posturi de prim-ajutor, amenajarea cailor de acces si marcarea potecilor, totalizand circa 700 km. Dintre drumurile de acces in munte le mentionam pe cele mai cunoscute: „Drumul lui Robert Gutt” (Glejarie-Cabana Negoiu din muntii Fgarasului); „Drumul lui Deubel” (unul in muntii Bucegi, altul in masivul Piatra Craiului), „Drumul Dan Radulescu” s.a.

S.K.V. a construit 59 de case de adapost si refugii in Carpatii romanesti, printre care: Negoiu-Fagaras (1881, 1890); Prejba-Lotru, Godeanu-Surean, Vladusca-Piatra Craiului (toate in 1881); Malaiesti-Bucegi (1882, 1897, 1925); Balea Cascada-Fagaras (1883, 1905, 1925); Postavaru (1883); Piatra Mare (1884); Podragu-Fagaras (1885); Parang (1887); Omul-Bucegi (1888); Paltinis-Sibiu (Casa Turistilor-Hoherinne, 1894); Balea Lac-Fagaras (1904); Poiana Brasov (1922); Barcaciu-Fagaras (1922); Bolboci-Bucegi (1926); Urlea-Fagaras (1927); Valea Sambetei-Fgaras (1931, 1936); Sureanu (1934); Plaiul Foii-Piatra Craiului (1936); Vf. cu Dor-Bucegi (1936); Curmatura-Piatra Craiului (1938); Colibita si Ineu-Muntii Rodnei, Harghita Bai etc.

La 1 martie 1884 S.K.V-ul a infiintat un corp de ghizi selectand localnicii doritori. Sectiunea Sibiu s-a ocupat de instruirea lor, organizand in acest scop o serie de cursuri si excursii menite sa-i invete pe participanti sa citeasca hartile si sa se orienteze cu ajutorul lor, cat si sa dobandesca cunostintele necesare acordarii primului ajutor in caz de accidente. Primul curs a fost tinut in Fagaras, cu 17 participanti sositi din 4 sectii.

In 1925, S.K.V.-ul infiinteaza si un corp de salvare montana „Alpine Rettungstelle”. Tot membrii S.K.V.-ului sunt cei care au realizat o serie de ascensiuni mai dificile in premiera, ca de exemplu Creasta Arpaselului din Fagaras in octombrie 1912 sau Custura Saratii in 1921.

Pe linie de propaganda turistica, asociatia a editat brosuri, harti, carti postale ilustrate si un anuar - „Jahrbuch für Siebenburgische Karpathen Verein” (1881-1944), o adevarata enciclopedie in care s-a publicat descrieri de excursii, informatii despre flora si fauna, statiunile balneare, cetatile medievale, fotografii inedite, dari de seama ale asociatiei.

Inca inainte de infiintarea S.K.V., in 1873 se forma la Brasov Asociatia Alpina a Transilvaniei (Siebenburgische Alpen Verein in Kronstadt), avand ca scop cercetarea Carpatilor, ameliorarea cailor de comunicatie si de acces, organizarea de excursii in zonele montane. Aceasta asociatie a fuzionat ulterior cu S.K.V.

La data de 13 iunie 1945, Societatea Carpatina Transilvaneana si-a intrerupt activitatea, fiind dizolvata prin decret al Consiliului de Ministri, pentru activitate politica pro-fascista.

SOCIETATEA TURISTILOR ROMANI

In urma cu 115 ani, mai exact la 24 ianuarie 1903, la Bucuresti, din initiativa geologului Gh. Munteanu-Murgoci, savantului Ludovic Mrazec, chimistului Constantin I. Istrati si matematicianului Traian Lalescu se constituie Societatea Turistilor din Romania (S.T.R.).

La adunarea generala de constituire au participat 321 de persoane, care au semnat actul de nastere a acestei societati, definitivand si statutul ei, societate la care a aderat insusi printul mostenitor Ferdinand de Hohenzollern. Primul comitet de conducere a fost alcatuit din Grigore Antipa, Gheorghe Bals, Vintila Bratianu, Ion Costinescu, Simion Mehedinti, Gheorghe-Munteanu Murgoci, Teodor Nica, Traian Tamm, Alexandru Vlahuta, Mihai Vladescu, Alexandru Tzigara-Samurcas. Alaturi de ei se inscrisesera si alte personalitati ale vietii culturale, stiintifice si politice ale vremii: Petre P. Carp, I. Kalinderu, Ion I. C. Bratianu, dr. Ioan Cantacuzino, Tache Ionescu, gen. G. Manu, Ion Pillat, P. Stirbei, D. D. Sturdza, M. C. Sutzu, Gh. Titeica, Spiru Haret, Al. Davila.

Scopul asociatiei era stipulat in articolul 2 al statutului, aprobat in 24 ianuarie 1903: „de a dezvolta sportul excursiilor, de a inlesni cunoasterea frumusetilor tarii si de a intari astfel iubirea de patrie si de neam”. Pentru realizarea acestui deziderat s-a inceput si activitatea de marcare a drumurilor, intretinerea potecilor, construirea unor adaposturi in munti.

De asemenea, membrii sai au realizat diverse ascensiuni in Carpati: Muntii Fagaras, Mehedinti, Retezat, Piatra Craiului, dar si in Muntii Caucaz: in iulie 1912 A. Wetter, Röhler si Westerman din Bucuresti urca varful Kazbek de 5047metri!

Urmand exemplul S.K.V. (Societatea Carpatina Transilvaneana) membrii din comitetul de conducere al S.T.R. au infiintat sectiuni in localitatile de pe intregul teritoriu al tarii - Iasi, Campulung Muscel, Turnu Severin, Ploiesti, Targu Jiu, Bacau care la randul lor vor intreprinde actiuni pe cont propriu. In urma intelegerii cu unele ministere, excursionistii, membri ai S.T.R., s-au bucurat de facilitati la transportul pe cale ferata, gazduirea in hoteluri, inlesniri pentru deplasari peste hotare etc.

Intre societatea bucuresteana si cea sibiana a sasilor s-au dezvoltat relatii de colaborare in organizarea excursiilor, in acordarea de sprijin material si organizatoric. Prin urmare, S.K.V. a pus la dispozitia S.T.R.-istilor cabanele din Valea Malaiesti, Postavarul, Piatra Craiului, Omu, Prejbe, Negoiu. In schimb, S.T.R. a acordat unele inlesniri membrilor S.K.V. dincolo de Carpati.

O alta preocupare a S.T.R. a fost publicarea unor scrieri - brosuri sau articole in presa, conferinte, expozitii, materiale publicitare pentru a stimula dragostea pentru natura.

Intre anii 1903 si 1916, pana la intrarea Romaniei in razboi, Societatea va tipari „Anuarul S.T.R.”, revista care oglindeste intreaga sa activitate. In paginile ei au fost publicate reportaje de calatorie, articole cu caracter stiintific, precum si informatii despre excursiile individuale si colective ca cele de la Slanic-Prahova, Curtea de Arges, la manastirile Tiganesti si Snagov, la Braila-Macin, Targoviste, in masivele Parang, Fagaras, Bucegi, Penteleu, Ceahlau etc. Prin grija societatii s-au ridicat cabanele Piatra Craiului (inaugurata la 8 iunie 1908) si Podeanu (18 august 1908) de la poalele Negoiului.

De asemenea, a marcat unele poteci turistice pe Negoiu, cu plecare din Capataneni, in 1903, realizat de G. Bals si altele doua in Bucegi, pe Valea Jepilor (Caraimanului) si Valea Cerbului, drumul pe platou, de la Cabana Caraiman la varful Omu, realizat de Tr. Lalescu.

O ultima mentionare a S.T.R. o gasim in 1924 cand, la 14 septembrie, apare primul numar al „Gazetei Sporturilor”. Societatea Turistilor Romani dispare definitiv la 14 iulie 1931, cand va face fuziunea cu Turing Clubul Romaniei.

TURING CLUBUL ROMANIEI

La indemnul lui Mihai Haret, mare iubitor de turism si „bucegist” inflacarat, ia nastere, in 10 iunie 1925, Turing Clubul Romaniei (T.C.R.) prin transformarea Hanului Drumetilor, grupare cu un numar restrans de membri si cu o activitate limitata la Bucegi si Valea Prahovei, intr-o puternica asociatie de turism si pentru protectia naturii.

Prin sentinta nr. 8/1926 a Tribunalului Ilfov, publicata in Monitorul oficial nr. 77 din 2 aprilie 1926, T.C.R. a fost recunoscut ca persoana juridica.

Prin actul constitutiv si statute erau precizate scopurile asociatiei: „de a dezvolta turismul sub toate formele”, „de a face propaganda pentru infiintarea rezervatiilor naturale in Romania”, „de a construi poteci si case de adapost”, „de a edita ghiduri, harti si orice lucrari cu continut geografic, turistic sau stiintific”, „de a promova frumusetile naturale romanesti peste hotare pentru a atrage turistii straini” etc.

In articolul 11 din Regulamentul de functionare se prevedea ca din activitatea T.C.R. sa fie excluse preocuparile pentru performante sportive sau participari la intreceri de acest fel.

Din primul comitet de conducere a facut parte cea mai frumoasa si iubita generatie de montaniarzi romani: Mihai Haret - presedinte, Bucura Dumbrava, Emanoil Bucuta, Valeriu Puscariu, Nicolae Bogdan, Ion Bianu si altii.

Vom starui pret de cateva randuri asupra formei de organizare a Turing Clubului. Acesta era condus de un consiliu de administratie care avea urmatoarele misiuni: administrarea averii si veniturilor asociatiei, elaborarea directivelor, coordonarea si controlul sectiilor (filialelor). Pe langa „Centrala” asociatiei din Capitala, pentru indrumarea si coordonarea sectiilor a functionat, intre 1936 si 1940, un secretariat tehnic la Cluj.

T.C.R. a avut peste 4000 de membri grupati in 12 sectii si filiale raspandite in tara astfel:

# Sectia alpina a Bucegilor a fost intemeiata la 24 ianuarie 1924 si avea sediul la Sinaia. Ca teritoriu de activitate ii reveneau Bucegii si masivul Garbova. Dintre realizari, de la infiintare pana-n anul 1928: organizarea catorva excursii in masivele amintite, a unor conferinte cu tematica montana in Sinaia si Azuga, repararea mai multor poteci degradate pe Valea Jepilor, Piatra Arsa, la Diham si Varful cu Dor, inceperea marcarii potecilor in intregul masiv al Bucegilor.

# Sectia Muntilor Apuseni, fondata la 1 iulie 1927, avea ca teritoriu de activitate Muntii Apuseni, Tara Silvaniei, Tibles, Muntii Bargaului, Rodnei, Calimani si Ghiurghiu.

Celelalte sectii ale T.C.R. au fost urmatoarele: Brasov, constituita la 10 aprilie 1927; Bucovina cu sediul la Campulung Moldovenesc, constituita la 10 august 1928; Retezatul (Deva, 26 februarie 1933); Maramures (Sighet, 2 iulie 1934); Satu Mare (3 mai 1936); Banat (Timisoara, 19 ianuarie 1935); Arad (20 noiembrie 1935), Sibiu (7 aprilie 1938); Vrancea (Focsani, 20 aprilie 1945); Prahova (Ploiesti, 25 ianuarie 1946); Tarnavele (Blaj, 15 aprilie 1946).

Cat a functionat, T.C.R. a incercat si a reusit sa dinamizeze miscarea turistica din intreaga tara, avand performante demne de rememorat.

Trebuie amintit faptul ca una dintre prioritatile acestei asociatii era construirea de case de adapost in zonele muntoase izolate care in 1948 se ridicau la cifra de 20. Mentionam aici: Noua Casa Pestera-Bucegi ridicata in anii 1940-1942; Cabana Surul-Fagaras (1939); Barcaciu-Fagaras (1946); Muntele Rosu-Ciucas (1948); Piscul Cainelui in Garbova; Baleia si Pietrile din Retezat; Cristianul Mare din masivul Postavaru; Muntele Baisoara din Muntii Apuseni; Prislop din Maramures etc.

Centrala T.C.R. si-a indreptat atentia si spre amenajarea de drumuri si poteci, spre efectuarea marcajelor, spre problemele privind protectia naturii. In legatura cu ultima preocupare, s-au remarcat prin munca concreta (scrieri, conferinte etc.) unii dintre cei mai valorosi membri ai asociatiei: Mihai Haret, Emil Racovita, Al. Borza, Ionel Pop, I. Colman, prof. Andrei Popovici-Baznosanu. Unele sectii T.C.R. au luat sub supravegherea lor ocrotirea unor frumuseti naturale: Ghetarul de la Scarisoara, Detunata Goala, rezervatia stiintifica Scarisoara-Belioara, canionul Vaii Horoaba.

Turing-Clubul a intretinut relatii de prietenie si schimb de informatii cu diferite asociatii de turism de peste hotare: Touring-Club de France, Touring-Club Suisse, Touring-Club de Belgique, Touring-Club Italiano, Royal Touring des Pays Bas, Touring-Club Espagnol, Club Alpin Francais s.a. In 1929, T.C.R. s-a afiliat la Alianta internationala de turism, cu sediul la Bruxelles.

La 14 iulie 1931, Societatea Turistilor Romani va fuziona cu Turing Club. Doi ani mai tarziu, societatea de turism Fratia Munteana, fondata de renumitul speolog Emil Racovita, va cere fuziunea cu T.C.R. Se spune ca vazand Racovita ca activitatea T.C.R.-ului era mult mai dinamica decat a asociatiei pe care o conducea ar fi zis: „Acum a sosit momentul sa va dau voua zestrea noastra!”. In acest mod se realiza in Transilvania o forta egala cu cea a Societatii Carpatine Ardelene din Sibiu.

Sub egida T.C.R. au aparut mai multe titluri consacrate Muntilor Carpati, dintre care nu trebuie omise urmatoarele: „Le massif de Bucegi”, de M. Haret (1931); „Taul Rosu” de Valeriu Puscariu (1934); „Case de adapost si drumuri marcate” de E. Teposu si V. Puscariu (1942); „Valea Ariesului” de Vasile I. Rusu (1947); o colectie de harti, de mare valoare si la ora actuala, imprimate de Institutul „Unirea” din Braşov - Bucegi si Garbova, Postavarul si Piatra Mare, Piatra Craiului s.a.

De asemenea, asociatia a editat „Calendarul turistic T.C.R.” si „Enciclopedia turistica”, publicatii ce apareau sub ingrijirea lui Valeriu Puscariu - redactor sef si Mihai Haret - secretar, intre anii 1938-1947.

„Enciclopedia turistica” era recomandata de prestigioasa revista stiintifica „V. Adamachi” din Iasi in 1942 „ca un minunat indemn la drum, care nu trebuie sa lipseasca de pe masa de lucru a nici unui intelectual roman”, iar scriitorul Emanoil Bucuta (1943) gasea ca „toata tara cu frumusetile si cu durerile ei se desprind din aceste foi”.

Turing Clubul Romaniei, asemeni celorlalte asociatii si cluburi de turism existente la acea vreme, este desfiintat prin Decretul de la 11 iunie 1948 si patrimoniul sau, constituit din toate cabanele construite in Muntii Carpati, trece in proprietatea statului. Ca inlocuitor se creaza Asociatia Turismului Popular.