Amplasata intr-un cadru natural mirific in satul Dragomiresti din judetul Suceava, si avand aspectul unei cetati medievale, manastirea Dragomirna este unul dintre cele mai cunoscute asezaminte monahale din tara noastra.
Biserica Mare, cu hramul „Pogorarea Duhului Sfant”, a fost zidita in anii 1608-1609 de mitropolitul Anastasie Crimca, dupa ce, tot el, ridicase in 1602 Biserica Mica.
Crimca a copilarit pe dealurile verzi, cu perspective pana departe, in orizont, ale Sucevei, de unde era originar. Cunostea pictura vechilor manastiri ale lui Stefan cel Mare, cunostea legendele populare locale. Fost ostean, el fusese rasplatit pentru curajul sau, in lupta impotriva cazacilor, de domnitorul Petru Schiopul, primind in dar satul Dragomiresti.
Devenit mitropolit al Moldovei (15 iulie 1608), ajutat de alti oameni iubitori de frumos ca logofatul carturar Lupu Stroici si vistiernicul Simion Stroici, daruieste satului aceasta podoaba arhitecturala.
Ingustă ca o arca, inalta si zvelta, sobra si monumentala in acelasi timp biserica mare impresioneaza prin contrastul dintre masivitatea zidurilor si broderia in piatra a turlei.
In anul 1627, domnitorul Miron Barnovski construieste turnul de piatra cu clopotnita. Zidurile groase care inconjoara asezamantul monahal n-au putut impiedica jafurile comise de cazacii lui Timus Hmelnitki in 1653 si nici pe cele ale tatarilor in 1758. Cronicile vremii scriau astfel despre incursiunea cazacilor: „au luat toate averile, vesmintele, odoarele cele sfinte ale manastirii... nu ca crestini, ce mai rau ca paganii s-au purtat”. Fresca bizantina se mai pastreaza doar in naos si altar.
Aceasta manastire de maici adaposteste astazi un muzeu cu colectii de arta veche, broderii, cruci sculptate, diferite obiecte de cult. Printre comorile de arta trebuie amintite manuscrisele, adevarate minuni de frumusete, create de caligrafi si miniaturisti. Anastasie Crimca a fost cel mai talentat miniaturist al „scolii moldovenesti” de la Putna. El a caligrafiat si ornamentat manuscrisele sale in scriptorium-ul infiintat la Dragomirna. Acestea erau legate in scoarta de lemn de tei, imbracate in piele, cu garvuri imprimate cu fierul cald. Altele erau „ferecate” in metale scumpe (argint, aur), in filigrane dantelate si impodobite cu pietre colorate, foarte adesea dintre cele pretioase (smarald).
Desi biblioteca manastirii a fost pradata de multe ori, totusi au ramas din opera lui Crimca 12 manuscrise, dintre care 9 cu miniaturi. Cel mai vechi si mai insemnat este Tetraevangheliarul, scris pe pergament in 1609, iar ultimul, scris si pictat cu arta, din anul 1616, este o Psaltire.
In acelasi muzeu de la Dragomirna se pastreaza si ferecaturile argintate ale lui Grigore Moisiu, primul mester moldovean care si-a imprimat numele pe operele realizate.
Dainuind de mai bine de patru veacuri, manastirea Dragomirna reprezinta inca o pagina din trecutul zbuciumat al tarii noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu